In tara noastra, un inceput organizatoric a fost in 1920 prin crearea Departamentului Muncii si Ocrotirii Sociale, cu preocupari in domeniul "medicinii asigurarilor si igienei industriale" In 1951 se organizeaza centrele sanitare si antiepidemice in toata tara , avand si o sectie de igiena industriala. In perioada imediat urmatoare se reglementeaza declararea obligatorie a bolilor profesionale, reorganizarea asistentei medicale in intreprinderi, obligativitatea examenului medical la angajare si periodic, participarea financiara, precum si asigurarea bazei materiale de catre intreprinderi.

In acelasi timp apar primele servicii incadrate cu medici de specialitatea medicina muncii in intreprinderile mari. Incepand cu 1970, prin stabilirea unui concept unitar de activitate de medicina muncii se creeaza premisele sistemului actual in acest domeniu.

Definitia medicinii muncii - "Medicina muncii este o disciplina medicala care studiaza relatia fiziologica si relatia patologica dintre organismul uman si munca, in vederea recomandarii masurilor care sa permita desfasurarea activitatii profesionale in conditii fiziologice si igienice pentru mentinerea capacitatii de munca la un nivel ridicat si pentru prevenirea bolilor profesionale si a bolilor legate de profesie".

Scop:
•  eliminarea sau diminuarea factorilor de risc de accidentare si/sau imbolnavire profesionala, existenti in sistemul de munca;
•  informarea, consultarea si participarea angajatilor si a reprezentantilor acestora.

Legislatia care reglementeaza serviciile de medicina muncii:

Codul muncii
Legea 100/1998 a asistentei de sanatate publica
Legea 90/1996 a protectie muncii cu normele de aplicare NGPM/2002
Norme specifice de securitate a muncii
Legea 346/2002 privind asigurarile pentru accidentele de munca si boli profesionale, compleatata cu Ordonanta 107/2003
Ordonanta 96/2003 privind protectia maternitatii
DETALII